Vezi-ti de treaba ta, cucoana!

Sau nene, sau boule! vaco! prost (proasta) ce esti.

Cam asa-mi venea s-o apostrofez pe “doamna” aleasa, pe care n-am mai vazut-o pana in seara aia, cica suntem vecine. De ce s-o supar asa? Pentru ca dumneaei ma vede in gradina hranind motanul blond care e un alintat dulce si se trezeste vorbind:

“- Da mai lasati-i doamna, nu-i adunati aici”. La care eu:

” -Dar nu-i adun.”

“-Pai daca le dati de mancare….”

“-Motanul asta e aici de peste un an, deci….nu cred ca l-am “adunat” eu,” raspund, sperand ca logica mea s-o faca sa taca.

Motanul chiar are un an, era pui anul trecut cand ne mutasem noi in scara. Si l-au hranit 3 scari intre timp. Dar nu conteaza. Eu ii adun. Verdict: vinovata. Atunci cand am de unde, ii hranesc. Poate odata la saptamana. Pentru ca nu ma lasa inima sa-i vad infometati. Daca as castiga la loto, probabil i-as si castra, vaccina…Asta ar fi o solutie la problema. Si asta ar trebui sa ii preocupe pe locatari…sa stranga fonduri. Nu sa-i alungi si sa-i lasi sa moara de foame. Cum ar face o “doamna”, fara nici o mustrare de constiinta.

Dar nu, n-a tacut. In timp ce eu intram in scara:

“- Uitati, si la etajul 1, cate mate are….(erau pisoii nostri toti pe geam)…sau…(brusc are doamna o revelatie)…a, ai dvs. sunt?…(si catre doamna de la alimentara, cu care statea la taclale dinainte), a, pai nu e normal, doamna!”

Cu nervii intinsi la maxim, i-am zis doar atat: “-Ba e foarte normal!” si le-am lasat in ignoranta lor. Adica n-am injurat-o in fata, deci am fost o doamna cu adevarat :)) Avand in vedere ca s-a luat fix de-ai nostri….

Morala?

Daca habar n-ai despre ce e vorba, ce implica, ce presupune un lucru, stai naibii in banca ta si taci, sau deschide gura dupa ce te informezi. Iar parerile absurde si imbibate de cruzime tine-le pentru tine, nu le etala in fata unui iubitor de animale. Sunt sigura ca persoana in cauza n-a avut animale de casa in viata ei, ca nu stie nimic despre ingrijirea unei pisici de casa, ca daca ar putea, ar otravi toate animalele din jurul blocului, fie ele pisici, soareci, molii de noapte…

Culmea, totusi, ca nimeni nu se gandeste ca animalele astea au si ele dreptul lor la gradina blocului, ca ele au prins soareci pe parcursul evolutiei noastre pana la statutul de homo sapiens urbanus, sau ca  ne-au aparat de animale salbatice (in cazul cateilor) etc. Iar acum unii nu mai au loc de ele, chipurile…Trist, foarte trist pentru specia noastra. Ne preocupa doar speciile pe cale de disparitie. Iar problema animalelor de pe strazi…le-am extermina, daca s-ar putea. Sau ne dorim pur si simplu sa dispara problema, fara sa facem noi nimic. In timp ce singurii responsabili pentru existenta lor suntem tot noi.

Ma intreb insa, in ce punct ne vom pune problema disparitiei noastre ca si oameni?! Ca si oameni carora le pasa de ce se intampla in jurul lor, pe care ii preocupa mediul inconjurator, natura sau ce a mai ramas din ea, oameni care sunt plini de compasiune si grija, nu de cruzime.

Pamantul e si al lor! Al pisicilor. Nu avem monopol. Amintiti-le celor care uita de asta. Iar lumea celor care nu cuvanta e responsabilitatea noastra. A oamenilor. Atata timp cat ne mai amintim ce e aia responsabilitate.

Join the Conversation

1 Comment

  1. BRAVO Ibi!!!!!!Esti asa de buna si de scumpa!!!! Si data viitoare da-i un sut in genunchi la tzatza din bloc care urla degeaba!!! Dupa vei fi o doamna mai satisfacuta 😀 . va pup dulce!!!!

Leave a comment

Leave a Reply