Spritz, cel mai motan dintre motani

Sau cel mai pisic dintre pisici.

Ultimul rămas dintre cei 5 puișori ai lui Ghemy și Jumbo. Și, implicit, cel desemnat a fi păstrat în familie. Deși am fi dorit să-l păstrăm pe Șurub (născut cu un mic defect la gât, ulterior dispărut, care se înșuruba la deplasare). Șurub era un motănel blond-nisipiu tigrat, adoptat și botezat Schweppes-după care n-am mai auzit de el, din păcate.

Așa se face că cel mai șmecher dintre toți, al 5-lea pui, Broscoi-sărea ca o broască-, a rămas în familie. Nimic deosebit la el. Negru, nu tu mai fluffy, mai lucios, mai pătat, nimic. A fost rebotezat Spritz, după Schweppes. Și a crescut și s-a făcut minunăție de motan musculos și bine-făcut, grăsan chiar.

Jucăuș din fire, a adoptat pe rând puii salvați de noi și aduși în casă, pentru a plânge după ei când aceștia erau plasați. Așa că i-am zis baby-sitter. I-am mai zis și ursuleț, pluș, de toate. Numai pisică nu am fi zis că e. Nu mieuna deloc, a învățat totuși sunetul “a” după vreo 3 ani. Și de atunci zicea “mau-mau” în loc de “miau”. O vreme ne-am gândit că nu-și știe nici numele, că nu răspundea nicicum. În plus, la orice problemă avută, face poc! pe jos pe o parte și toarce. Fie că a făcut vreo prostie cât el de mare (că le “coace” bine de regulă), fie că vrea papa, fie că vrea doar să se alinte. L-am numit pisic autist și gata. Î

Are tabieturi speciale de mâncare: mâncare uscată. Până la 2-3 ani, a mâncat cam exclusiv mâncare uscată. De preferință, din castronul altuia, că e mai bun. După lupte crâncene de convingere, acum mai mănâncă și carne de pui, fără să-l forțezi. Și măsline – nebunia lui. De la Ghem a învățat să “latre” la porumbei, de la Jumbo să bea apă de la chiuvetă direct. Dar el se și joacă cu apa, stropind tot și udându-se tot.

Acum, la 4 ani, a devenit cel mai pisoi dintre pisoi. Cel mai guraliv când vine ora de masă. Anunță când folosește nisipul. Iar azi, pentru prima dată și dintre toți pisoii, tocmai el, a vomitat păr după ce a mâncat iarbă verde. Deja tindeam să cred că e un mit, faptul că pisicile mănâncă iarbă ca să vomite părul ingerat. Că ale noastre mâncau cu plăcere și apoi nu se intâmpla nimic. Până azi.

Vezi aici cine sunt pisoii noștri. În afară de Jessy, care ne-a părăsit între timp.

Leave a comment

Leave a Reply