Prima destinatie de concediu-Braila

Plecati pe ploaie din Brasov, ajunsi pe canicula la Braila…de pe la Buzau deja devenise simtita, la fel ca si prezenta cateilor vagabonzi, care la Brasov sunt mai raruti acum.

Evident, se stie deja care sunt atractiile orasului, faleza si parcurile, ca fantanile nu mergeau. Nivelul apei era crescut, adica apa au oamenii, dar nu si pentru fantani. In parc n-am ajuns, presupunand ca era ca la Buzau, l-am vazut pe ala, orisicum. Baile in Dunare au fost binevenite in schimb. Iar cand se sufoca toata lumea mai tare, pot sa spun si eu ca nu mi-a fost frig sa dorm dezvelita. Stiu, sunt soparla.

Si-am fost la plaja lipoveneasca, o alta plaja mai departe, si pe plaja Brailei care era cam sub apa, dar am trecut cu bacul, prima data in viata.  Si-am ajuns dupa niste rataciri pe Insula Mare la o balta, ca Dunarea am cam ratata-o-era la 10 m mai incolo, dar pe mal nu se putea circula ca era poteca sub ape. Si-am varat unditele in balta aia, dar degreaba. Toti pescarii bodoganeau: “E apa mare, nu se prinde”. Si n-am prins. In schimb m-au facut tantarii ferfenita, ca de obicei. Ma iubesc, desi eu nu-i am deloc la inima. Si mi-am tras niste julituri frumoase care se vad si acum dupa ce m-am ars si cojit. Cum era cu comuniunea cu natura?…Parca insemna ceva mai placut…

Din Braila am plecat tot cu bacul, unul mai mare si mai plin si mai intimidant. Dar tot misto.

Leave a comment

Leave a Reply