Munca de plantatie

Glumim, glumim, dar adevarul doare.

Citind o carte de economie scrisa de un francez, M. Didier, scrisa prin anii ’80, am aflat cu stupoare ca munca la norma, la numar de obiecte, a fost eradicata in Franta inca din anii ’70 – la initiativa sindicatelor, fiind considerata cea mai dezavantajoasa pentru salariat, respectiv cea mai de jos munca.

La noi inca se practica, ba chiar mai mult, o parte din salariu e la negru chiar, atunci cand il primesti. Mai e varianta in care firma e in dificultate si afli ca nu se stie cand iti iei banii, intri in concediu fara plata, cladirile sunt puse sub sechestru de catre banci, iar beneficiarul direct la rodului muncii tale, statul, in cazul nostru, nu vireaza banii ca ii covine sa amane procedural pana la o data ulterioara nespecificata (exprimarea asta e foarte la moda).

De altfel, tot in aceeasi carte citeam ca in Franta anilor ’80 in administratia publica lucrau cam o cincime din populatia activa, nu mai mult, cum ar fi cam 50% la noi acum, in conditiile respective francezii plangadu-se deja de taxe si impozite impuse. Noi ce sa mai zicem… decat sa optam sa lucram pentru stat, ca asa in loc sa ne ia banii degeaba (ca servicii publice oferite ioc-lipsesc cu desavarsire cand ai nevoie de ele) mai bine incasam ceva ceva.

Tot din cartea asta am aflat ca statul e de vina pentru tot. El ne-a invatat ca nu trebuie sa facem nimic, ca rezolva el, de aia e stat. Astfel ca daca pica dintr-o duba pe mijlocul strazii circulate pe 4 benzi niste scaune, saltele sau orice altceva, nu se da nimnei jos sa le dea la o parte din mijlocul strazii, ca nu e treaba lui…prefera sa faca coada ocolind la viteza mica obstacolul. Ca nu rezolva nimeni nimic, e partea a doua.

Sper ca v-a placut lectia de economie 😛

Leave a comment

Leave a Reply