Jessy bolnavioara

Seara apatica, dimineata bolnava. Adica ascunsa bine, nu raspunde la apeluri, dupa indelungi cautari-noroc cu experienta- o pipai intr-un fund de fotoliu, te chinui s-o scoti ca ea nu misca, o pipai sa vezi ce are, tremura toata si daca tragi de ea un pic baraie a durere. Teama ca e ceva serios creste. Pui mana pe telefon chiar daca e abia trecut de 8 dimineata si suni la doctorita. Nu raspunde. E prea dimineata. Dar el mai trebe sa mearga si la servici.

Pisica vrea sa se ascunda din nou. Nu suporta sa o atingi. Imbracarea si la cabinet. Cu pisica in brate, la caldurica sub geaca. Primul, al doctoritei noastre, nu e inca deschis-amenajat si tot nu raspunde la telefon. Al doilea, in Steagu’, are medici numai dupa ora 16.00. Inacceptabil. Restul cabinetelor cunoscute au tarife inacceptabile.

In final raspunde doctorita. E disponibila dupa 12.00. Intre timp administram ce ne-a zis. Mergem la farmacie pentru No-spa, la alimentara dupa cafea naturala si miere. Jessy cuminte, a inghitit pastila, a lipait, dupa ce am convins-o sa-si desclesteze dintii, cu inghitituri mari, de parca ii e greu sa inghita, cafeaua cu miere din seringa. 3ml. Asteptam.

E 12 si e in aceeasi stare. Vom merge la consultatie ca deh, copilul e bolnav, nu mai conteaza nimic altceva. Macar nu s-a mai obosit sau n-a mai putut sa se ascunda. Incolacita sub paturica, respira accelerat.

Are si febra dupa cum banuiam. Si raceala la plamani-murmur inasprit. Ca pe caile respiratorii superioare nu avea cum ca avea vaccinul facut. A luat raceala de la mine. Eu de la un copil ce a stranutat pe mine la locul de joaca. Ceea ce pune un risc mare in balanta pentru asemenea locuri de munca, foarte prost platite de altfel. Injectii cu antibiotice 5 zile. Si dor, evident. A innebunit la prima deja.

Acuma sta la soare pe canapea, inconjurata de 3 feline, care verifica ce a patit. Ca o adevarata familie ce suntem 🙂

Update de dimineata: Jessy si-a reluat vechile obiceiuri, trezirea mea cu linsul nasului si rontaitul degetelor, papat, urlat la usa la hol ca n-am luat-o la bucatarie. Din pacate tentativele de a-i face injectia au esuat-acu stie cum ustura si nu sta nicicum, iar febra se pare ca revine. Va merge la injectie la 5.30, la doctorita, care a si sunat sa intrebe ce-i face micuta pacienta.

Update ziua 3: Aseara si-a luat injectia la doctor. S-a razbunat incurcandu-se in cablurile de sub scaunul de masina din dreapta de s-a facut ta-su fleasca in urma operatiunilor de extragere repetate, ce-au implicat tavalirea in zapada uda de pe langa masina in parcare. Acum a luat injectia acasa. De la mine pana la urma. Mai greu asa, dar a mers. Solutia: fara mila. O apuci ca lumea, tipi la ea de 2 ori sa stie cine e sefu’, o tii bine cat o intepi, o tii si mai bine cand vrea sa sara la prima usturime, chiar daca scapi din mana seringa cateva secunde, ca dupa aia sta. Face urat, baraie de zici c-o omori, dar sta. Bagi repede continutul, si incerci s-o linistesti. Nu se stie de ce era mai nervoasa, c-a primit iara injectie, sau c-a primit-o acasa in casa ei si de la ma-sa si n-a putut sa scape. A fugit, s-a tavalit un pic, acum e totul normal din nou. Evident am avut 3 observatori de indeaproape, care au si urmarit-o post-procedura. Nu se putea altfel.:razz:

Dar povestea nu s-a terminat aici bineinteles.Week-endul trecut a bolit Noru, tusea inca nu ne-a trecut la nici unul de tot, iar zilele astea mai stranut…sper ca nu a raceala. Multa sanatate va dorim. Fara febre de 39 pe cat se poate.

Leave a comment

Leave a Reply