Cum să fii neașteptat de însărcinată, sănătoasă și fericită- episodul 2

Feb 16, 2016 by     No Comments    Posted under: Brașov, Diverse, Invatamant, Magie de mami, Pisici

DSCN0078Sarcina supriza-bomba, dar acceptata cu bucurie pana la urma, asadar. Ce facem in continuare? Din ceva trebuie sa ne asiguram traiul, doar. Singura mai haiduceste femeia prin lume, dar cu un copil dupa mine…hmm, se schimba datele problemei putin. Nu foarte mult, dar totusi…ratiunea cerea solutii de subzistenta macar.

Neavand nimic concretizat din planurile legate de lucrul cu animale de companie, am profitat de o portita a metodologiei invatamantului si am ocupat un post de educatoare. Ah, si de cand asteptam sa ies din fabulosul sistem! Mi-am primit si rasplata acestei alegeri, cu varf si indesat. Intr-o saptamana am cedat psihic, mai ales din cauza presiunilor conducerii (evident ca nu le-a convenit o nou-venita insarcinata), asa ca am intrat in concediu medical. Bani putini, mai ales ca anul dinainte nici nu luasem norma intreaga, dar am preferat asa, evident, in ideea asigurarii posibilitatii luarii indemnizatiei dupa concediul de maternitate. N-am prea avut parte de aceasta liniste, decat dupa un timp, cand am decis singura ca ajunge cu stresul. Am avut de furca si de lupta cu birocratia si sistemul, insa am simtit ca si asta face parte din devenirea mea, sa ii infrunt. Si am facut-o, printre lacrimile datorate in mare parte schimbarilor hormonale care m-au luat la fel de pe nepregatite ca si vestea sarcinii, dar cu care am invatat sa traiesc, la randul lor. S-ar spune ca am devenit mai feminina 😛 Iar de intretinut…m-am ajutat ba c-un proiect, ba cu finantare de la mama, ba cu imprumut…cert e ca nu ne-a lipsit nimic. Totul e sa ai incredere, sa lasi sa curga lucrurile.

Si-au venit sarbatorile cu linistirea apelor.  Iar linistea singuratatii, acompaniata doar de pisici si catel, au asigurat un mediu optim pentru o sarcina fara probleme, de nicio natura. Inca din noiembrie mi-am luat catelul la apartament, naveta la el la curte era deja exclusa. Asadar, mi-am asigurat 2-3 plimbari pe zi la aer curat, fara drept la replica. E parcul cu tarc pentru catei aproape, iar daca ies seara tarziu, cum am obiceiul, o pot lasa sa alerge libera prin parc fara sa iau amenda ca n-are voie pe iarba (asa am fost avertizata de catre politistul comunitar intr-o zi, exact cand strangeam dupa catel cu punguta). Am mai luat si pisica cu pui nou-nascuti in cazare temporara, bucurandu-ma de ei cum cresc sub ochii mei de la o zi la alta. Am continuat sa sterilizez pisici cu cea din gradina care statea si la prins, care acum e adoptata in Olanda…o pisica cum n-am mai pomenit si nu cred ca voi mai intalni, care se plimba cu mine si cu catelul afara ca un catel, alintata si descurcareata, desteapta si frumoasa foc. Insa nesiguranta strazilor si statisticile deloc incurajatoare cu privire la durata vietii pisicilor de pe strada, precum si inconvenientul plimbarilor interminabile pana la etajul 1 si inapoi de fiecare data cand cerea afara m-au convins s-o dau spre adoptie intr-un loc mirific, cu gradina, catei si pisici si o femeie inimoasa care se pricepe la pisici.

Mi-as fi dorit mai multe iesiri pe munte insa timpul a trecut repede si a venit si iarna. Am mai recuperat putin cu o iesire pe platoul Bucegilor, cu telecabina, acum de curand. Tare bine mi-a cazut. Imi lipseste si echitatia, dar hai sa nu sarim calul, nu-i asa!

In tot acest timp, inclusiv in prezent mi-am gestionat singura nevoile traiului de zi cu zi, drumuri, cumparaturi, absolut tot, doar pe la gradinita n-am mai calcat, facand procura dragei prietene care si-a luat asupra-i aceasta sarcina. Apropo, detalierea razboiului cu sistemul o gasiti in episodul 3.

Iar sarcina mea a avut o evolutie perfecta, ca la carte, am putea spune. Ca la 20 de ani. S-a monitorizat destul de indeaproape, avand in vedere riscurile preliminare. De la a doua ecografie a fost clar ca este vorba despre un baiat energic. Aproape ca aveam impresia la fiecare control, ca faptul ca prea e in regula totul, e cumva in neregula…nu sunt eu foarte vorbareata de fel, dar jur ca toate viitoarele mamici stateau de 2-3 ori mai mult la consultatie, la discutii de fel si fel, iar eu primeam aceeasi replica unica scurta si concisa: totul e bine. La morfo-fetala nu-mi venea sa cred ca ia vertebra cu vertebra pe numarate si le verifica daca au cate 3 camere…mai sa adorm. Am facut si analizele cerute, toate rezultatele fiind bune. Infectia urinara persistenta am decis in cele din urma sa o tratez cu “pastile”, desi n-am mai apelat la nimic de genul de cativa ani. Imbunatatite cu Reiki, n-au avut efecte adverse. Si-am mai luat vitamine, pentru ca in ciuda conditiei fizice mai bune fata de anii trecuti, tot slabanoaga am ramas. Asta in zilele cand n-am uitat…mai nou imi amintesc carceii de dimineata daca uit 🙂 Am luat in greutate 14 kilograme in 33 de saptamani, pana in luna a 7-a practic nefiind burtica observabila mai deloc. N-am avut greturi sau alte inconveniente asociate sarcinii, de nici un fel. Practic, pana in prezent, cand recunosc ca obosesc mai repede si s-a schimbat putin centrul de greutate, n-am simtit niciun disconfort (nici macar imposibilitatea dormitului pe burta, pentru ca dintotdeauna am dormit pe spate sau pe-o parte). Iar tensiunea s-a normalizat…de la foarte mica, dupa 2-3 cafele. Cafeaua am scos-o gradual din sistem, apeland la latte natural o perioada si band inka/cicoare cu lapte in prezent (“old habits die hard”). Tiramisu e in continuare prajitura favorita, are aici pe strada mea la cofetarie si e bestiala- si ieftina.

Daca la inceput mi s-a tulburat putin programul zilnic, am revenit destul de repede la obiceiurile mele (trezit tarziu, adormit si mai tarziu). Am respectat ceea ce mi-a cerut corpul, am mancat cand, cat si ce mi-a cerut si am dormit la fel. De exemplu, o cantitate insemnata de fructe a fost lait-motiv in aceasta sarcina. Nu am citit carti cu instructiuni si nici nu am de gand. Sunt atenta la semnalele corpului si mi-ascult instinctele, mi se pare arhi-suficient. Nici nu ascult de sfaturi pretioase, scenarii teroriste si alte asemenea. Nu ma intereseaza ce rupturi au avut alte mame, ce vergeturi si cand le-au aparut, ce alte traume au suferit. Si totul merge struna, ca sa vedeti. Se poate. Putina incredere in sine, conectare la divinul din voi si multa iubire de sine, mamici, atat aveti nevoie.

Am mai primit cadou vise raspuns la intrebari existentiale, vise frumoase. Cel mai frumos dintre ele mi-a raspuns la intrebarea cum e sa fii indragostita de fapt, ce simti…si ii sunt recunoscatoare lui Robin ca mi-a aratat. Sunt ferm convinsa ca vom comunica perfect si dupa nastere, nu prea inteleg nici rostul acelor cursuri gen “plange bebe, oare ce vrea sa spuna”. Dar noi suntem un caz neconventional, dupa cum am mai spus. Poate si din cauza ca am eliminat frica din ecuatie (frica blocheaza). In acelasi timp, sunt o femeie foarte obisnuita, care a facut efortul sa caute si-a gasit raspunsuri…ceea ce iti doresc si tie, draga cititorule, din toata inima.

Cum vad nasterea si ce proiectez in privinta asta…in episodul 4.

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

WIDGETS NEEDED!

Go ahead and add some widgets here! Admin > Appearance > Widgets