Despre vinete

Am citit in retele din bucataria lui Radu o chestie de genu…daca s-ar pune cap la cap toate vinetele care se coc la noi in tara toamna, pentru salata sau pentru conservat la iarna….ar rezulta o lungime de atatia multi km incat am da gata toate recordurile in materie de lungimi de mancaruri…ar ajunge sa inconjuram Pamantul de cateva ori…

De ce vinetele? Well, sunt o iubire de-a mea din copilarie dupa cum bine ilustreaza si intamplarea: ajungand acasa de la scoala si fiind sezonul de vinete, am mirosit pe tot drumul de pe la toate apartamentele de pe strada mirosuri de vinete coapte….ceea ce la noi se facea numai la tara de regula….iar mie evident imi placeau (si-mi plac) la nebunie…so cum n-aveam acasa vinete, am adormit seara cu gandul la ele si mirosul inca in nari, asa ca le-am si visat, si din cate spune legenda, am vorbit in somn prima si ultima data zicand…”dragele mele vinete”, mai exact ” draga vinetta” -in limba materna; a doua zi ghiciti ce am mancat….

Asa ca acum nu ratez sa pun vinete la congelator, ca deh, daca tot il am, cu ce as putea sa-l umplu daca nu vinete in primul rand…chiar daca asta inseamna convins Noru sa ma duca in piata en-gros din Bartolomeu pe o ploaie infernala care n-a contenit toata ziua, luat un sac de vinete si copt si tocat la ele 3 zile nu neaparat consecutive cu un satar de lemn nou nout, ceea ce implica si mirosurile aferente care nu ma deranjeaza totusi…si apoi va urma o zi de curatat aragazu cu Triumf probabil….

Spor la vinete!!!

Leave a comment

Leave a Reply